Comisia propune norme care vor facilita aplicarea de către statele membre a conceptului de țară terță sigură. Acest lucru va accelera procesele de azil și va reduce presiunea asupra sistemelor de azil, menținând în același timp garanțiile juridice pentru solicitanți și asigurând respectarea drepturilor fundamentale.
Conceptul de țară terță sigură permite statelor membre să considere o cerere de azil inadmisibilă atunci când solicitanții ar putea beneficia de o protecție efectivă într-o țară terță care este considerată sigură pentru ei. Pentru a aplica acest concept, legislația UE impune în prezent autorităților din domeniul azilului să dovedească o legătură între solicitant și țara terță sigură în cauză.
Propunerea de astăzi îndeplinește cerința prevăzută în Pactul privind migrația și azilul ca Comisia să revizuiască aplicarea conceptului de țară terță sigură până în iunie 2025. În cadrul acestei revizuiri și cu scopul de a facilita aplicarea sa de către statele membre, Comisia a examinat conceptul de țară terță sigură și aplicarea sa în temeiul Regulamentului privind procedurile de azil în lumina cerințelor prevăzute de dreptul internațional și de dreptul UE, inclusiv de Carta drepturilor fundamentale a UE.
Prin această nouă propunere privind țările terțe sigure, îndeplinim un obiectiv-cheie al pactului: împuternicim statele membre să gestioneze cererile de azil într-un mod mai eficace – ancorat în respectarea deplină a drepturilor fundamentale și într-o cooperare mai strânsă cu partenerii noștri internaționali de încredere.
- Legătura dintre solicitant și țara terță sigură nu va mai fi obligatorie. Statele membre pot alege să aplice conceptul de țară terță sigură în cazul în care există o legătură, astfel cum este definită în dreptul intern.
- Tranzitul printr-o țară terță sigură înainte de a ajunge în UE poate fi considerat acum o legătură suficientă pentru aplicarea conceptului de țară terță sigură.
- În cazul în care nu există nicio legătură sau tranzit, conceptul poate fi aplicat dacă există un acord sau o înțelegere cu o țară terță sigură. Un astfel de acord sau înțelegere va garanta că cererea de protecție efectivă este examinată în țara terță sigură, astfel încât solicitanții să poată beneficia de protecție, dacă acest lucru este justificat. Această opțiune nu se va aplica minorilor neînsoțiți.
- În plus, pentru a reduce întârzierile procedurale și a preveni abuzurile, Comisia propune ca recursurile împotriva deciziilor de inadmisibilitate bazate pe conceptul de țară terță sigură să nu mai aibă un efect suspensiv automat.
Asigurarea protecției persoanelor aflate în dificultate este o responsabilitate globală, iar UE își joacă pe deplin rolul în acest sens. Țările UE au fost supuse unei presiuni migratorii semnificative în ultimul deceniu. Prin Pactul privind migrația și azilul, Comisia, statele membre și Parlamentul European au convenit asupra unui sistem comun pentru o mai bună gestionare a acestei presiuni. Conceptul revizuit de țară terță sigură este un alt instrument care ajută statele membre să prelucreze cererile de azil într-un mod mai eficient, respectând totodată pe deplin valorile și drepturile fundamentale ale UE.
Propunerea impune, de asemenea, statelor membre să informeze Comisia și alte state membre înainte de a încheia acorduri sau înțelegeri cu țări terțe sigure. Acest lucru va permite Comisiei să monitorizeze dacă aceste acorduri sau înțelegeri îndeplinesc condițiile prevăzute în legislația UE.
În temeiul legislației UE, țările terțe pot fi considerate sigure atunci când îndeplinesc o serie de condiții, cum ar fi protecția împotriva returnării, absența unui risc real de vătămări grave și de amenințări la adresa vieții și libertății din motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social sau opinii politice, precum și posibilitatea de a solicita și de a primi protecție efectivă.
Pașii următori
Acum este rândul Parlamentului European și al Consiliului să convină asupra acestei propuneri.
Contextul
Revizuirea conceptului de țară terță sigură până la 12 iunie 2025 a fost o cerință prevăzută în Regulamentul privind procedurile de azil, pe care Comisia o prezintă astăzi. Modificările specifice ale conceptului propuse de Comisie urmează consultărilor cu statele membre, cu Parlamentul European, cu UNHCR și cu societatea civilă.