Libera circulație a devenit dreptul UE cel mai prețuit de europeni. În momentul de față, peste 14 milioane de cetățeni ai Uniunii Europene au reședința stabilă în alt stat membru. Principala motivație a cetățenilor UE pentru a face uz de libera circulație este cea de natură profesională, urmată de motivele familiale.
Din numărul total al cetățenilor mobili din UE, cetățenii mobili care nu au un loc de muncă (studenții, pensionarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și membrii inactivi ai familiilor) reprezintă numai o cotă limitată. Rata globală a inactivității în rândul cetățenilor mobili din UE a scăzut între 2005 și 2012 de la 34,1 % la 30,7 %.
Consfințită în tratatele UE, libera circulație a cetățenilor este o componentă esențială a pieței unice. Aceasta stimulează creșterea economică, permițând cetățenilor să călătorească și să facă cumpărături indiferent de frontiere.
Cadrul juridic privind libera circulație
Lucrătorii europeni au beneficiat de libertatea de a lucra într-un alt stat membru începând cu anii ’60, acest drept fiind cuprins în tratatele UE încă de la lansarea proiectului european, în 1957. În prezent, acest drept este prevăzut la articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, incluzând dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naționalitate în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, remunerarea și alte condiții de muncă.
Regulamentul (UE) nr. 492/2011 precizează dreptul lucrătorilor la libera circulație și definește domeniile specifice în care este interzisă discriminarea pe motive de naționalitate, în special în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, condițiile de muncă, avantajele sociale și fiscale, accesul la formare profesională, apartenența la sindicate, locuințele și accesul copiilor la educație.
Ce presupune dreptul la liberă circulație?
Orice cetățean al UE are dreptul de a locui pe teritoriul unui alt stat membru al UE pentru o perioadă de cel mult trei luni fără a fi supus unor condiții sau formalități. După primele trei luni, dreptul de ședere în altă țară a UE al cetățenilor Uniunii Europene este supus anumitor condiții, în funcție de statutul lor în statul membru gazdă:
• Lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente, precum și membrii direcți ai familiilor lor, beneficiază de dreptul de ședere fără să fie supuși unor condiții specifice.
• Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă beneficiază de dreptul de ședere fără condiții timp de șase luni sau chiar mai mult, dacă își caută în continuare un loc de muncă în țara UE gazdă și au „șanse reale” de a fi angajați. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă își pot transfera drepturile la indemnizația de șomaj din statul membru de origine, pe o perioadă de cel puțin trei luni, în perioada în care își caută un loc de muncă în alt stat membru, dacă au fost în prealabil înregistrate ca șomeri în statul membru de origine.
• Studenții și alte persoane inactive din punct de vedere economic (ex. șomeri, pensionari, etc.) au dreptul de ședere pe o perioadă mai lungă de trei luni, dacă ei și familiile lor dispun de resurse financiare suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al țării UE gazdă, precum și de asigurare de sănătate.
După cinci ani de ședere legală continuă, cetățenii UE și membrii familiilor lor obțin dreptul de a locui în mod permanent în statul membru gazdă. Odată dobândit, acest drept nu mai este supus condițiilor aplicabile în cei cinci ani precedenți.
Condițiile de acordare a prestațiilor sociale pentru cetățenii mobili inactivi
Asistența socială constă în prestațiile plătite pentru acoperirea cheltuielilor minime necesare traiului sau în asistența plătită în circumstanțe speciale în viață. Cetățenii UE care locuiesc legal în alt stat membru al Uniunii trebuie să beneficieze de același tratament ca și cetățenii statului membru respectiv. Astfel, ei au dreptul de a beneficia de prestații și de avantaje sociale și fiscale, inclusiv de asistență socială, în același mod ca și resortisanții țării gazdă. Totuși, legislația Uniunii prevede anumite garanții referitoare la accesul la asistență socială pentru cetățenii mobili din UE inactivi din punct de vedere economic:
• În primele trei luni, statul membru gazdă nu este obligat de legislația UE să acorde asistență socială cetățenilor UE care sunt inactivi din punct de vedere economic.
• După aceste trei luni, pentru o perioadă de maxim cinci ani de zile, în cazul în care se solicită prestații de asistență socială, de exemplu din cauza unei situații economică deteriorată ulterior, cererea trebuie să fie evaluată în funcție de dreptul la egalitate de tratament. Însă, în acest caz, legislația UE prevede anumite garanții. Solicitarea de asistență socială poate da naștere la o suspiciune rezonabilă din partea autorităților naționale cu privire la faptul că este posibil ca persoana să fi devenit o povară excesivă pentru sistemul de asistență socială. Situația individuală este evaluată de către autoritățile naționale, luând în considerare factori precum suma, durata, natura temporară a dificultăților sau amploarea totală a poverii pentru sistemul de asistență național. Dacă, pe baza unei astfel de evaluări individuale, autoritățile concluzionează că persoana în cauză a devenit o povară excesivă, ele îi pot retrage dreptul de ședere.
• După o perioadă de cinci ani, întrucât au dobândit dreptul de ședere permanentă, aceștia au dreptul la asistență socială în același mod ca și cetățenii statului membru gazdă. Legislația UE nu permite nici o derogare în acest sens.
În mod uzual, prestațiile de asigurări sociale sunt pensia de vârstă, pensia de urmaș, alocațiile de invaliditate, prestațiile în caz de boală, indemnizația de naștere, indemnizația de șomaj, prestațiile familiale sau asigurările de sănătate. Norme de asigurări sociale sunt stabilite de fiecare stat membru în parte în funcție de circumstanțele proprii, Uniunea Europeană intervenind doar pentru a se asigura că cetățenii UE nu își pierd drepturile la asigurări sociale atunci când se deplasează în altă țară a Uniunii. Așadar, condițiile de acordare, durata și suma plătită se stabilesc conform legislației țării gazdă.
Detalii cu privire la condițiile aplicabile în fiecare stat membru sunt disponibile la adresa de internet:
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=858&langId=ro